Sateliții și spectrul atacurilor IoT

Republicat de Platon

Urmaritori: 0

În vasta întindere a spațiului, sateliții orbitează în tăcere, servind drept coloana vertebrală conectată a lumii noastre moderne. O rețea de sateliți care se prolifera rapid formează infrastructura critică care sprijină comunicația globală, navigația, prognoza meteo, operațiunile defensive și multe altele. Economia spațială globală de astăzi este uriașă, se estimează că va totaliza mai mult decât $ 600 de miliarde de anual în 2024.

Componentele Internet of Things (IoT) sunt parte integrantă a sateliților de generație următoare. Conceput pentru a optimiza eficiența și a îmbunătăți funcționalitatea, dispozitivele și sistemele prin satelit IoT oferă o mai bună comunicare, transmisie de date, procesare a datelor la bord, gestionare a energiei și multe altele. Dar interconexiunea acestor sisteme spațiale este, de asemenea, una dintre vulnerabilitățile lor principale. Împreună cu amenințările legate de bruiaj de semnale din școala veche și interferențe din locații terestre, Componente IoT face navele spațiale moderne vulnerabile la un nou vector de atac - alți sateliți din această rețea masivă și în creștere.

Similar cu modul în care o defecțiune a unui dispozitiv poate compromite o întreagă rețea în IoT terestru, o încălcare a securității într-un satelit poate avea efecte în cascadă asupra altora la care este conectat. Acest lucru deschide uși pentru actorii rău intenționați să exploateze slăbiciunile protocoalelor de comunicații prin satelit, sistemelor de comandă sau software-ului, ceea ce poate cauza întreruperi sau chiar pierderea totală a controlului asupra acestor active orbitale.

Provocări în securizarea sateliților împotriva amenințărilor IoT

Lipsa protocoalelor de securitate standardizate pentru diverși dezvoltatori de sateliți comerciali, civili și militari exacerbează această vulnerabilitate, iar multe abordări ale securității cibernetice prin satelit vin cu propriile provocări. De exemplu, protejarea sateliților cu soluții de securitate bazate pe hardware la bord este costisitoare, iar componentele sunt grele din punct de vedere fizic și aduc costuri la lansările și operațiunile sateliților.

Natura fizică și zona de operațiuni pentru sateliți prezintă provocări suplimentare. Spre deosebire de dispozitivele terestre, sateliții desfășurați pe orbită nu pot fi accesați cu ușurință pentru actualizări de securitate sau întreținere fizică.

În plus, datorită creșterii mari a sateliților care funcționează mai aproape unul de celălalt, pot apărea și apar fenomene precum interferența prin satelit adiacent (ASI) sau semnalele de la un satelit care interferează cu cele ale altuia din cauza asemănărilor de frecvență. O astfel de interferență poate duce la degradarea calității semnalului, coruperea datelor sau întreruperea completă a comunicațiilor. O analogie terestră ar fi întâmpinarea interferențelor la radioul mașinii atunci când două posturi de radio din apropiere transmit pe frecvențe foarte apropiate.

Oficiul Națiunilor Unite pentru Afaceri Spațiale facilitează acordurile cu privire la activitățile spațiale, inclusiv coordonarea orbitelor sateliților pentru a evita interferențele și conflictele dintre diferitele națiuni spațiale. Operatorii de sateliți ar trebui, de asemenea, să deconflicte evenimentele de interferență printr-o coordonare atentă a alocării benzilor de frecvență pentru a se asigura că sateliții adiacenți funcționează pe game de frecvență bine separate. În practică, deoarece unii vânzători de sateliti cumpără componente similare, unele ASI sunt aproape inevitabile. Cu toate acestea, numărul și durata evenimentelor de interferență atât în timpul legăturii în sus, cât și în jos, este în creștere și nu toate acestea pot fi atribuite erorilor de aliniere și defecțiunilor echipamentelor.

Perspectiva ca un satelit să fie vizat de alți sateliți, precum și de atacuri terestre este o realitate tulburătoare. Deși din punct de vedere istoric sateliții erau expuși riscului de atacuri cibernetice la sol și atacuri cu rachete cinetice, apariția anti-satelit bazat pe cibernetică (ASAT) capabilitățile înseamnă că atacurile cibernetice nu se mai concentrează doar pe dezorbita sau distrugerea sateliților. În schimb, armele cibernetice ASAT exploatează sisteme și subsisteme bazate pe IoT de la bord, care sunt greu de protejat sau securizat, țintind bateria unui satelit sau interferând cu instalarea sau alinierea panourilor solare pentru a degrada performanța sau durata de viață a satelitului.

Vectorii de atac ASAT au potențialul de a perturba, degrada, dezactiva sau distruge sateliții, provocând un haos larg răspândit și impactând grav serviciile vitale care se bazează pe ei. Atacurile cibernetice non-cinetice ar putea fi încorporate în subsisteme critice IoT la lansare sau injectate de la sateliții vecini sau de la stațiile terestre inamice după lansare. Ele pot fi, de asemenea, mascate pentru a oferi adversarilor o negare plauzibilă: atacurile ar putea fi atribuite ASI sau cronometrate alături de ploi de meteori, de exemplu.

Pași imediati pentru abordarea amenințării

Deoarece amenințările la adresa sateliților sunt diverse și complexe, abordarea vulnerabilităților IoT necesită o abordare cu mai multe fațete. În primul rând, colaborarea între operatorii de sateliți, guverne și organizațiile internaționale este crucială pentru stabilirea standardelor și protocoalelor de securitate unificate. Implementarea criptării robuste, a mecanismelor de autentificare și a auditurilor regulate de securitate este imperativă pentru a fortifica sistemele prin satelit împotriva potențialelor atacuri. O abordare de consorțiu, care poate să implice grupuri non-profit de susținere a spațiului, pentru a stabili standarde minime de securitate pentru verificarea furnizorilor de componente activate pentru IoT ar putea fi foarte utilă în creșterea gradului de conștientizare și crearea unui mecanism care să încurajeze schimbul de informații între companiile comerciale.

În plus, progresele în inteligența artificială și învățarea automată ar trebui abordate atât ca un beneficiu pentru consolidarea securității prin satelit, cât și ca un instrument potențial care va escalada amenințarea. Sistemele bazate pe inteligență artificială pot monitoriza continuu rețelele prin satelit, pot detecta anomalii și pot răspunde în timp real la potențialele amenințări, atenuând riscurile și minimizând impactul atacurilor sau al malware-ului încorporat la lansare. Dar, invers, amenințările cibernetice bazate pe inteligența artificială vor exacerba cu siguranță orice vulnerabilități IoT care există în activele spațiale.

Națiunile care operează nave spațiale și instalații de lansare spațială trebuie, de asemenea, să stabilească norme și acorduri care să guverneze comportamentul responsabil în spațiu. Eforturile diplomatice care vizează prevenirea militarizării spațiului și atenuarea riscurilor prezentate de capabilitățile ASAT sunt vitale pentru menținerea stabilității și siguranței operațiunilor prin satelit.

În decembrie 2021, directorul adjunct al Departamentului pentru Neproliferare și Arme al Ministerului rus de Externe, Konstantin Vorontsov, a declarat în cadrul unei reuniuni a comitetului Națiunilor Unite că Starlink, deși este un sistem comercial care oferă servicii de internet, „s-ar putea să nu mai fie considerat pur civil” și va fi considerat. o țintă militară. Conform acestei doctrine, atunci când Ucraina folosește Starlink pentru comandă și control militar sau folosește imagini comerciale de la BlackSky Global, rușii ar considera acele platforme drept un joc corect pentru atac.

Protejarea IoT la frontiera finală

Zilele în care o problemă cinetică ASAT era principalul mijloc de a interfera cu operațiunile spațiale au trecut de mult – există prea mulți sateliți pe orbită, iar înlocuirea activelor de noua generație pe orbită terestră joasă durează luni, nu ani. În consecință, acum este mai rentabil pentru adversari să lanseze atacuri din spațiu.

Pe măsură ce dependența comercială și guvernamentală a SUA de sateliți continuă să crească, protejarea activelor IoT de atacurile provenite de la alți sateliți devine primordială. Efortul de colaborare al guvernelor, agențiilor spațiale și entităților private trebuie să acorde prioritate dezvoltării și implementării unor măsuri de securitate robuste și producției de hardware de încredere pentru a asigura fiabilitatea și funcționalitatea continuă a acestor sisteme indispensabile bazate pe spațiu.

Sateliții rămân un punct culminant al realizărilor tehnologice, dar acum ne aflăm la o răscruce în care spațiul nu mai este un câmp de luptă necontestat. Amenințarea atacurilor IoT de la alți sateliți servește ca o reamintire clară a echilibrului delicat dintre progresul tehnologic și securitate, chiar și în întinderea vastă a cosmosului. Pe măsură ce navigăm în acest peisaj în evoluție, întărirea apărării infrastructurii noastre de satelit devine o misiune imperativă pentru a proteja lumea noastră conectată.

Paul Maguire este CEO și co-fondator al Knowmadics, un furnizor de soluții inovatoare care abordează cerințele critice de securitate atât pentru active terestre, cât și spațiale. El este un fost ofițer de informații navale specializat în colecții spațiale și manager de program civil pentru Biroul de recunoaștere și spațiu al forțelor aeriene implicat în tproiectarea viitoarelor sisteme spațiale naționale. Domnul Maguire a fost, de asemenea, coautor de lucrări despre Multi-Spectral Imagery (MSI) și exploatarea imaginilor.