Mai merită DEA? Medicul solicită reprogramarea canabisului sau abolirea DEA!

Mai merită DEA? Medicul solicită reprogramarea canabisului sau abolirea DEA!

Nodul sursă: 3074622

desfiinţează dea

Mai merită DEA? O analiză cost-beneficiu

În 1971, Richard Nixon a semnat Legea privind substanțele controlate în lege, schimbând pentru totdeauna peisajul reglementării drogurilor în Statele Unite. Acest act nu a introdus doar un nou set de reguli privind utilizarea, fabricarea și distribuția anumitor substanțe; a nascut si pe Administrația de aplicare a drogurilor (DEA), un organism desemnat drept „judecător, juriu și călău” al acestor legi nou înființate. Cu o lovitură de stilou, a fost declarat oficial războiul împotriva drogurilor, iar DEA a fost înrolată ca războinic principal.

Rolul DEA a fost clar de la început – de a proteja americanii de ceea ce era perceput ca flagelul drogurilor. Însarcinată cu aplicarea Legii privind substanțele controlate, acestei agenții i s-a acordat o putere extinsă și autoritate pentru a reglementa consumul de droguri în țară. Aceasta a inclus nu doar îndatoririle de aplicare a legii, ci și puterea de a clasifica drogurile, un rol care le-a plasat la intersecția dintre sănătatea publică, politica și legea.

Avanză rapid cu câteva decenii, iar poziția DEA s-a consolidat. O interacțiune recentă cu Congresul a evidențiat acest lucru. Congresmenii, recunoscând perspectiva evolutivă asupra canabisului, au recomandat DEA să ia în considerare anularea substanței, o mișcare care se aliniază cu sentimentul public în creștere și cu înțelegerea științifică a canabisului. Cu toate acestea, răspunsul DEA a fost grăitor. Ei și-au afirmat „autoritatea finală” în chestiunile de clasificare a drogurilor, o poziție care le subliniază autonomia și structura de putere centralizată în care operează.

„Aboliți DEA”: Julie Holland, MD, psihiatru, MDMA și cercetător de canabis și consilier medical al Asociația multidisciplinară pentru studii psihedelice (MAPS), a lăsat-o cunoscute sentimentele despre deciziile recente ale DEA.

„Va fi a treia oară, dacă nu mă înșel, că a existat o recomandare către DEA să facă programul 3 de canabis. Au refuzat de două ori. Dacă o fac din nou, o voi spune din nou: Aboliți DEA”, a scris Holland într-un tweet. 

Această interacțiune ridică întrebări cruciale cu privire la rolul și eficacitatea DEA. Funcționează în interesul sănătății și siguranței publice sau acțiunile lor reflectă politicile învechite, rigide? Într-o lume în care înțelegerea substanțelor precum canabisul evoluează rapid, poziția DEA împiedică sau ajută cauza sănătății publice și a justiției?

Este timpul să evaluăm critic istoricul DEA. Au protejat cu adevărat americanii de pericolele drogurilor sau au contribuit acțiunile lor la alte daune sociale? Pe măsură ce ne aprofundăm în acest articol, vom efectua o evaluare amănunțită a performanței DEA începând cu inițierea Legii privind substanțele controlate. Scopul este de a determina dacă abordarea lor a fost eficientă sau dacă este timpul să regândim și, eventual, să demontăm această agenție puternică.

De la începuturile sale în 1971, Drug Enforcement Administration (DEA) a fost în fruntea războiului american împotriva drogurilor. Cu toate acestea, o examinare a tendințelor de droguri din ultimele decenii, folosind propriile statistici ale DEA și studii independente, dezvăluie o imagine îngrijorătoare: în ciuda eforturilor agenției, consumul de droguri, producția și comerțul nu numai că au persistat, ci, în multe cazuri, au crescut.

Unul dintre cei mai grăbitori indicatori ai creșterii disponibilității drogurilor sunt datele proprii ale DEA privind capturile de droguri. De-a lungul anilor, cantitățile de droguri confiscate au crescut exponențial. Potrivit unui raport cuprinzător al Institutului Național pentru Abuzul de Droguri, a existat o creștere semnificativă a producției și distribuției diferitelor substanțe controlate, inclusiv heroină, cocaină și metamfetamina. Această creștere a convulsiilor nu indică neapărat eficacitatea DEA; în schimb, sugerează că producția și distribuția acestor substanțe au crescut la niveluri atât de ridicate, încât chiar și eforturile sporite de aplicare a legii nu pot face decât să facă o zgârietură.

Această creștere a disponibilității medicamentelor sub supravegherea DEA se corelează cu apariția mai multor epidemii de droguri. Epidemia de crack din anii 1980 și criza opioidelor în curs sunt exemple excelente. Aceste crize nu au reprezentat doar un eșec în a opri fluxul de droguri; au dezvăluit, de asemenea, deficiențele în abordarea cauzelor fundamentale ale abuzului de droguri și a factorilor socio-economici care îl conduc.

Mai mult decât atât, Abordarea DEA pare adesea a fi inconsecventă și dezechilibrată. Deși s-au cheltuit resurse semnificative pentru combaterea traficului de droguri la nivel stradal și vizarea consumatorilor individuali, același nivel de control și aplicare nu a fost aplicat în mod consecvent companiilor farmaceutice. Aceste companii au jucat un rol semnificativ în epidemia de opioide prin marketing agresiv și distribuție de analgezice, multe dintre acestea fiind făcute în mod legal și sub controlul DEA.

Un exemplu clar al priorităților greșite ale DEA este abordarea sa față de canabis. În ciuda unui număr tot mai mare de cercetări care indică beneficiile medicale ale marijuanei și a unei schimbări în opinia publică care favorizează legalizarea acesteia, DEA a continuat să o clasifice drept drog din Lista I - aceeași categorie cu heroina și LSD, rezervate substanțelor care nu sunt acceptate în prezent. uz medical și un potențial ridicat de abuz. Acum, cu cercetările psihedelice în curs de desfășurare, chiar și LSD-ul și alți halucinogene din Lista I nu mai sunt exacte. Această clasificare nu numai că a împiedicat cercetarea aplicațiilor medicale ale canabisului, dar a dus și la incriminarea persoanelor pentru deținerea și cultivarea unei plante. pe care multe state le-au legalizat acum, fie pentru uz medical, fie pentru recreere.

De asemenea, a fost pusă sub semnul întrebării accentul DEA pe măsurile punitive, mai degrabă decât pe reducerea și prevenirea daunelor. Criticii susțin că incriminarea consumului de droguri a dus la supraaglomerarea închisorilor, afectând în mod disproporționat comunitățile minoritare, fără a reduce substanțial consumul de droguri sau ratele de dependență.

Dovezile sugerează că DEA nu a reușit să aibă un impact semnificativ asupra consumului și producției de droguri. Creșterea disponibilității drogurilor, apariția epidemilor de droguri sub supravegherea lor și politicile inconsecvente de aplicare evidențiază necesitatea unei reevaluări a rolului și strategiilor DEA în controlul drogurilor. Aceasta ridică întrebarea: este timpul să luăm în considerare abordări alternative care acordă prioritate sănătății publice, educației și reabilitării în detrimentul criminalizării și aplicării punitive?

Înrădăcinată în filozofia prohibiției, un concept care s-a dovedit în mod repetat nesustenabil și dăunător, DEA continuă să se agațe de politici învechite care nu numai că nu reușesc să abordeze complexitățile consumului și abuzului de droguri, ci și dăunează în mod activ comunităților și erodează libertățile civile.

Prohibiția, ca politică, are o istorie notorie, cel mai faimos eșec al său fiind interzicerea alcoolului din anii 1920 în Statele Unite. Această epocă a fost marcată de o creștere a criminalității organizate, corupție și o nerespectare generală a legii. În ciuda acestor probleme flagrante, DEA nu reușește să recunoască defectele inerente ale prohibiției. În schimb, ele persistă cu o abordare similară a substanțelor controlate, creând o paralelă cu eșecurile trecutului.

Angajamentul neclintit al DEA față de prohibiție nu are rădăcini în sănătatea sau siguranța publică, ci mai degrabă în autoconservarea și dorința de a menține puterea. Agenția a devenit o entitate care se autosusține, beneficiind de însăși interdicția care îi alimentează existența. Acest ciclu de aplicare și pedeapsă a creat o industrie profitabilă pentru DEA, marcată de bugete semnificative și autoritate expansivă.

Impactul politicilor DEA se extinde cu mult dincolo de domeniul de aplicare al acestora, afectând comunitățile și indivizii în moduri profunde și adesea ireversibile. Războiul împotriva drogurilor, condusă de DEA, a vizat în mod disproporționat comunitățile minoritare, contribuind la un ciclu de sărăcie, criminalizare și lipsă de drepturi. Această aplicare direcționată a dus la încarcerarea în masă a persoanelor de culoare, sfâșiind familiile și exacerbând inegalitățile sociale.

Mai mult, procesul decizional unilateral al DEA reprezintă o amenințare semnificativă la adresa principiilor democratice pe care s-au întemeiat Statele Unite. Agenția funcționează fără supraveghere sau participare publică, luând decizii care afectează milioane de oameni fără contribuția lor. Această putere centralizată contrazice idealurile democrației și transparenței, ceea ce duce la politici care adesea nu reflectă voința sau interesele cele mai bune ale oamenilor.

Continuarea finanțării și sprijinirii DEA înseamnă susținerea moștenirea lui Harry Anslinger, un birocrat notoriu rasist care a jucat un rol cheie în modelarea politicii americane în materie de droguri. Influența lui Anslinger a fost marcată de prejudecăți rasiale, dezbateri de putere și înșelăciune, creând scena pentru politicile punitive și discriminatorii pe care DEA le aplică astăzi. Susținând DEA, susținem din neatenție aceste ideologii învechite și dăunătoare.

DEA reprezintă o abordare arhaică și dăunătoare a politicii în materie de droguri, una care nu se adaptează la înțelegerea modernă și la nevoile societății. Dacă credem în sfințenia Statelor Unite și în principiile sale democratice, este imperativ să recunoaștem DEA ca o relicvă a unei epoci apuse, o agenție care perpetuează tacticile opresive ale predecesorilor săi. Pentru a elibera cu adevărat poporul și pentru a susține valorile dreptății și egalității, este necesar să se exorcizeze DEA și politicile sale învechite și dăunătoare. Abia atunci putem începe să creăm o cale către o abordare mai umană, mai eficientă și mai justă a reglementării și controlului drogurilor.

După mai bine de jumătate de secol de reglementări stricte asupra drogurilor, este evident că războiul împotriva drogurilor a fost câștigat, nu de agențiile de aplicare a legii precum DEA, ci de drogurile în sine. Legea Substanțelor Controlate, care a fost piatra de temelie a acestei bătălii prelungite, nu numai că nu a reușit să reducă consumul și traficul de droguri, dar a exacerbat și problemele societății și a încălcat libertățile individuale. A sosit momentul ca Statele Unite și, într-adevăr, lumea să-și regândească radical abordarea asupra reglementării drogurilor.

DEA, în ciuda auto-proclamată autoritate finală în clasificarea medicamentelor, nu poate continua să dicteze o politică învechită și ineficientă. CSA și documentele similare din întreaga lume trebuie să fie abolite sau reformate profund. Trebuie să recunoaștem și să respectăm principiul conform căruia indivizii au libertatea de a face alegeri cu privire la propriul corp, cu condiția să nu facă rău altora. Această abordare se aliniază cu valorile fundamentale ale libertății și autonomiei personale, care sunt esențiale pentru societățile democratice.

Ar trebui adoptată o nouă paradigmă pentru reglementarea drogurilor, una care să acorde prioritate sănătății publice, educației și reducerii daunelor în detrimentul criminalizării și pedepsei. Un astfel de sistem nu numai că ar respecta libertățile individuale, ci ar aborda și cauzele fundamentale ale abuzului de droguri, oferind o soluție mai plină de compasiune și mai eficientă la o provocare care afectează de mult societatea noastră. Timpul pentru schimbare este acum; haideți să îmbrățișăm un viitor care susține libertatea, promovează bunăstarea și recunoaște lecțiile trecutului.

DEA ȘI CONGRESUL PRIVIND REPROGRAMAREA CANABISULUI, CITEȘTE PENTRU...

DEA VS CONGRES PENTRU REPROGRAMARE MARIJUANA

DEA ȘI CONGRESUL COMERCIȚI CU PUTA PENTRU REPROGRAMAREA CANABISULUI!

Timestamp-ul:

Mai mult de la CannabisNet