Credite de carbon: Cum au evoluat angajamentele globale de la Kyoto la Paris - Capital de credit de carbon

Credite de carbon: Cum au evoluat angajamentele globale de la Kyoto la Paris – Capital Credit de carbon

Marca temporală: 4 octombrie 2023 2:55
Nodul sursă: 2916812

Creșterea temperaturilor globale este o preocupare pe care mulți o iau în serios. Guvernele, companiile mari, întreprinderile mici și oamenii obișnuiți caută modalități de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră pentru a reduce riscurile legate de schimbările climatice. O metodă care atrage multă atenție este utilizarea creditelor de carbon. Această idee ajută la furnizarea de recompense financiare pentru cei care reduc emisiile și susțin creșterea surselor de energie curată. Acest articol este cea de-a cincea parte a noii noastre serii bazate pe Raportul nostru anual privind schimbările climatice și piețele carbonului din 5. Seria de până acum include:

În această postare, vom explora călătoria creditelor de carbon de la începutul cu Protocolul de la Kyoto până acum cu Acordul de la Paris. Vom analiza cum au evoluat acordurile globale privind clima și cum creditele de carbon joacă un rol crucial în acestea. Prin această discuție, sperăm să oferim o imagine clară a modului în care lumea lucrează împreună pentru a crea un mediu durabil pentru viitor.

Protocolul de la Kyoto: Pregătirea scenei pentru creditele de carbon

Protocolul de la Kyoto, stabilit în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC) în 1997, a marcat începutul eforturilor globale oficializate de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). Acest tratat emblematic a stabilit ținte obligatorii de reducere a emisiilor pentru 37 de țări industrializate și Uniunea Europeană, având ca scop reducerea emisiilor cu 5% sub nivelul din 1990 între 2008 și 2012. O modificare ulterioară în 2012 a extins aceste obiective până în 2013-2020. În centrul Protocolului de la Kyoto a fost conceptul inovator al creditelor de carbon, conceput pentru a oferi stimulente economice pentru reducerea emisiilor. Protocolul a introdus comerțul cu emisii, mecanismul de dezvoltare curată (CDM) și implementarea comună (JI), punând bazele cadrului global de creditare de carbon (a se vedea: https://unfccc.int/news/kyoto-protocol-paves-the-way-for-greater-ambition-under-paris-agreement#:~:text=,like%20Germany%20by%2030%20percent).

Informații importante:

  • Protocolul de la Kyoto a angajat țările dezvoltate să respecte ținte de reducere a emisiilor cu 5% sub nivelurile din 1990 în perioada 2008-2012. Ulterior, acesta a fost extins până în 2013-2020 cu un tratat modificat.
  • Mecanismele inovatoare introduse au inclus Emissions Trading, CDM și JI, care au furnizat modelul pentru tranzacționarea creditelor de carbon.

Acordul de la Paris: O nouă zi în cooperarea globală în domeniul climei

Acordul de la Paris, adoptat în 2015, a apărut ca un succesor solid al Protocolului de la Kyoto, reflectând o schimbare globală către o acțiune climatică mai incluzivă și mai ambițioasă. Spre deosebire de Protocolul de la Kyoto, care a stabilit obiective obligatorii doar pentru țările dezvoltate, Acordul de la Paris încurajează toate națiunile să contribuie la reducerea emisiilor globale. Acest cadru incluziv urmărește să limiteze creșterea temperaturii globale cu mult sub 2°C, cu o ambiție de 1.5°C peste nivelurile preindustriale. Acordul de la Paris a introdus Mecanismul de dezvoltare durabilă (SDM), gata să înlocuiască Mecanismul de dezvoltare curată (CDM) al Protocolului de la Kyoto, semnificând o transformare în domeniul creditelor de carbon și stabilind o nouă traiectorie pentru strategiile globale de mediu (vezi: https://greencoast.org/kyoto-protocol-vs-paris-agreement).

Informații importante:

  • Acordul de la Paris a stabilit un obiectiv mai ambițios de a limita încălzirea globală la 1.5°C în comparație cu ținta de 2°C a Protocolului de la Kyoto.
  • Are un cadru universal care încurajează toate țările să contribuie, spre deosebire de obiectivele obligatorii ale Protocolului de la Kyoto doar pentru națiunile dezvoltate.
  • A introdus SDM pentru a înlocui CDM, reflectând o evoluție a creditelor de carbon după Kyoto.

De ce unele țări au renunțat: considerații economice și strategice

Protocolul de la Kyoto s-a confruntat cu rezistență din partea unor țări majore emitente din cauza preocupărilor legate de competitivitatea economică și echitatea. SUA, invocând potențiale dezavantaje economice și lipsa angajamentelor obligatorii pentru țările în curs de dezvoltare, au ales să nu ratifice protocolul. Canada s-a retras în 2011, exprimând îngrijorarea cu privire la capacitatea Protocolului de a aborda în mod eficient emisiile globale fără participarea unor emițători majori precum SUA și China. Aceste decizii au subliniat interacțiunea complexă a considerațiilor economice, strategice și de mediu care influențează acordurile internaționale privind clima și operaționalizarea creditelor de carbon (vezi: https://kleinmanenergy.upenn.edu/news-insights/lessons-learned-from-kyoto-to-paris).

Informații importante:

  • SUA și Canada au renunțat din cauza preocupărilor legate de impactul economic și de echitate fără angajamentele națiunilor în curs de dezvoltare.
  • Evidențiază considerentele strategice alături de cele de mediu în acordurile climatice.

Credite de carbon – Un mecanism pentru atingerea obiectivelor

Protocolul de la Kyoto a introdus mecanisme de pionierat precum comercializarea emisiilor, mecanismul de dezvoltare curată (CDM) și implementarea comună (JI) pentru a ajuta națiunile să-și atingă obiectivele de reducere a emisiilor. Aceste mecanisme au oferit modelul pentru evoluția sistemului de credit de carbon, permițând tranzacționarea certificatelor de emisii și încurajând colaborarea internațională în proiecte de captare a carbonului. Acordul de la Paris a rafinat și mai mult aceste mecanisme, introducând Mecanismul de dezvoltare durabilă (SDM) pentru a se baza pe succesele și lecțiile învățate din mecanismele din era Kyoto, îmbunătățind astfel cadrul global al creditului de carbon.

Informații importante:

  • Comerțul cu emisii, CDM și JI au fost introduse în cadrul Kyoto ca modalități inovatoare de a îndeplini obiectivele de reducere.
  • SDM al Acordului de la Paris se bazează pe aceste mecanisme pentru a îmbunătăți în continuare sistemul creditelor de carbon.

Declinul CDM: tranziția către o nouă eră

Odată cu apariția Acordului de la Paris, Mecanismul de Dezvoltare Curată (CDM) a cunoscut o scădere a proeminenței odată cu apariția Mecanismului de Dezvoltare Durabilă (SDM). Această tranziție reflectă abordarea adaptativă a comunității globale la provocările de mediu în evoluție. SDM, cu un domeniu de aplicare mai larg și o flexibilitate sporită, își propune să abordeze deficiențele CDM, oferind un cadru mai robust pentru inițiativele de creditare de carbon. Trecerea de la CDM la SDM semnifică o evoluție continuă a mecanismelor care guvernează creditele de carbon, aliniindu-se la obiectivele ambițioase privind clima globală stabilite de Acordul de la Paris.

Informații importante:

  • CDM este înlocuit de SDM mai robust sub Paris, reflectând o abordare adaptativă.
  • SDM are un domeniu de aplicare și o flexibilitate mai larg în comparație cu CDM.

Provocări în participare: Navigarea dinamicii climatice globale

Provocările de participare cu care se confruntă Protocolul de la Kyoto evidențiază complexitățile inerente acordurilor globale privind clima. Marii emitenți, cum ar fi reticența SUA și a Chinei de a se angaja la obiective obligatorii de reducere a emisiilor în cadrul Protocolului de la Kyoto, au subliniat necesitatea unei abordări mai incluzive. Acordul de la Paris, cu cadrul său universal pentru acțiunea climatică, abordează unele dintre aceste provocări prin încurajarea tuturor națiunilor, indiferent de statutul lor economic, să contribuie la reducerea emisiilor globale. Cu toate acestea, nuanțele priorităților naționale și globale continuă să influențeze nivelul de participare și angajament față de inițiativele de credit de carbon.

Informații importante:

  • Participarea universală în cadrul Parisului a fost concepută pentru a aborda lipsa angajamentului majorilor emitenți în conformitate cu Kyoto.
  • Interesele naționale încă influențează nivelul de angajament al țărilor față de acordurile climatice.

Rolul jurnalului de tranzacții internaționale (ITL): asigurarea transparenței și a răspunderii

Jurnalul de tranzacții internaționale (ITL) joacă un rol crucial în operaționalizarea creditelor de carbon prin asigurarea transparenței, responsabilității și eficienței în tranzacțiile cu credite de carbon. Înființat de Secretariatul Conferinței Părților, ITL înregistrează meticulos tranzacțiile cu credite de carbon, prevenind probleme potențiale precum dubla numărare a reducerilor sau vânzarea de credite identice de mai multe ori. ITL, creând o legătură între registrele naționale de comercializare a certificatelor de emisii și UNFCCC, exemplifică angajamentul global față de un sistem de credit de carbon transparent și responsabil, susținând credibilitatea inițiativelor internaționale de comercializare a emisiilor.

Informații importante:

  • ITL previne dubla numărare și asigură transparența în tranzacționarea creditelor de carbon.
  • Acesta face legătura între registrele naționale și UNFCCC pentru a permite cooperarea internațională.

Riscuri și atenuare în proiectele de credit de carbon: asigurarea viabilității și sustenabilității

Proiectele de credit de carbon, inerente riscurilor de reglementare și de piață, necesită strategii solide de atenuare pentru a asigura viabilitatea și sustenabilitatea acestora. Complexitatea aprobărilor de reglementare, monitorizarea emisiilor reale și navigarea în dinamica volatilă a pieței ridică provocări pentru proiectele de credit de carbon. Utilizarea tehnologiilor CDM aprobate și încheierea de contracte pe termen lung cu preț fix pot reduce semnificativ aceste riscuri. Cadrul de credit de carbon în evoluție, tranziția de la CDM la SDM în temeiul Acordului de la Paris, reflectă un efort continuu de a aborda aceste riscuri și de a spori sustenabilitatea proiectelor de credit de carbon.

Informații importante:

  • Riscurile de reglementare și de piață ridică provocări de viabilitate pentru proiectele de credit de carbon.
  • Metodologiile CDM și contractele pe termen lung ajută la atenuarea riscurilor.

Controverse în proiectele de utilizare a terenurilor: navigarea provocărilor de captare a carbonului

Proiectele de utilizare a terenurilor în cadrul Protocolului de la Kyoto au vizat eliminarea GES și reducerea emisiilor prin activități precum împădurirea și reîmpădurirea. Cu toate acestea, s-au confruntat cu rezistență din cauza provocărilor în estimarea și urmărirea eliminărilor de GES pe perioade lungi. Complexitatea măsurării captării carbonului, în special în zonele vaste împădurite, subliniază controversele și provocările inerente domeniului creditelor de carbon. Acordul de la Paris, cu cadrul său îmbunătățit pentru inițiativele de creditare de carbon, oferă căi de abordare a unora dintre aceste provocări, promovând o abordare mai solidă și mai transparentă a proiectelor de utilizare a terenurilor în cadrul creditelor de carbon.

Informații importante:

  • Estimarea și monitorizarea captării carbonului din proiectele de utilizare a terenurilor este complexă.
  • A provocat controverse în temeiul Kyoto, dar Acordul de la Paris oferă posibilități de îmbunătățire.

Concluzie – Creditele de carbon și evoluția strategiei globale de climă

Călătoria creditelor de carbon, de la primele zile ale Protocolului de la Kyoto până la epoca transformatoare a Acordului de la Paris, oferă o fereastră către abordarea în evoluție a lumii privind atenuarea schimbărilor climatice. Mecanismele inovatoare introduse în cadrul acestor acorduri au jucat un rol esențial în modelarea cadrului global de creditare de carbon. Pe măsură ce națiunile continuă să navigheze pe peisajul complex al cooperării globale în domeniul climei, înțelegerea complexității creditelor de carbon rămâne esențială în căutarea colectivă pentru un viitor durabil. Prin prisma creditelor de carbon, asistăm la strategiile de adaptare ale comunității globale în fața provocărilor de mediu în evoluție, trasând un curs către un cadru climatic global mai durabil și mai rezistent.

Surse și referințe:

 

Imagine de credit: 

Kelly Sikkema on Unsplash

Timestamp-ul:

Mai mult de la Capital de credit de carbon