Biserica vs. Legalizarea canabisului – Morala marijuanei este pusă la îndoială, din nou.

Navigarea în interacțiunea complexă a dogmei, moralității și evoluției societății nu este o faptă mică, mai ales atunci când ne confruntăm cu credințele profund înrădăcinate ale instituțiilor precum Biserica. Opoziţia moralistă recentă faţă de legalizarea canabisului de către arhiepiscopul Aquila este o dovadă a provocării persistente de a risipi dogmele care și-au supraviețuit de multă relevanță. Dogma, prin însăși natura sa, descurajează interogarea și promovează o viziune statică asupra moralității, deseori în contradicție cu natura dinamică a societăților și culturilor umane.

Biserica, din punct de vedere istoric, nu a fost doar o instituție religioasă, ci și o busolă culturală și morală, profund împletită cu guvernarea statului, în ciuda separării aparente dintre biserică și stat. Acest rol a văzut adesea Biserica acționează ca un aplicator spiritual al normelor societale, aliniându-se îndeaproape cu politicile guvernamentale. Problema în discuție, însă, nu este doar alinierea Bisericii la politicile guvernamentale, ci rigiditatea cu care se agață de idei depășite în fața unei societăți în evoluție.

Asistăm la o schimbare semnificativă a normelor culturale și societale, o tranziție de la vechile valori ale Peștilor la o eră în care împuternicirea și iluminarea individuală au prioritate - o epocă în care „Omul devine Dumnezeu”. Această schimbare de paradigmă provoacă autoritatea tradițională a instituțiilor precum Biserica, forțându-le să se confrunte și să se adapteze la noile realități societale sau riscă să devină învechite.

Argumentele Arhiepiscopului Aquila împotriva legalizării canabisului sunt un exemplu clar al luptei cu care se confruntă instituțiile religioase în această nouă eră. Părerile arhiepiscopului reflectă un refuz de a recunoaște schimbarea percepțiilor și înțelegerii canabisului, atât medical cât și recreațional. Reginald încearcă să contestă această reticență de a evolua și reconsidera credințele de mult timp în lumina noilor dovezi și a schimbărilor societale.

În acest articol, vom analiza Pretențiile arhiepiscopului Aquila, descompunând fiecare argument cu un amestec de informații faptice, înțelegere societală contemporană și un strop de umor ireverent. Scopul nu este doar de a contracara punctele de vedere ale arhiepiscopului, ci de a evidenția problema mai largă a modului în care credințele dogmatice pot împiedica progresul societății și acceptarea noilor idei.

Pe măsură ce ne angajăm în această călătorie analitică, este esențial să ne amintim că a pune la îndoială și a provoca dogmele nu înseamnă doar câștigarea unei argumente. Este vorba despre promovarea unei societăți care prețuiește gândirea critică, îmbrățișează schimbarea și respectă alegerea individuală. Este vorba despre crearea unei lumi în care dogma nu înăbușă inovația și progresul, ci coexistă cu o înțelegere în continuă evoluție a ceea ce înseamnă a fi uman.

Afirmația făcută de Arhiepiscopul Aquila, care sugerează că „utilizatorul obișnuit de marijuana consumă 40 mg de THC la un moment dat”, nu numai că nu are dovezi empirice, ci ilustrează și o neînțelegere fundamentală a obiceiurilor de consum de canabis și a efectelor acestuia. Această afirmație, asemănând o sesiune de canabis cu consumul de „8 până la 16 băuturi într-o singură ședință”, nu este doar exagerată, ci compară în mod înșelător efectele canabisului cu cele ale alcoolului, o substanță cu farmacodinamică și impact societal complet diferit.

Pentru a contextualiza afirmația arhiepiscopului, este esențial să înțelegem conținutul tipic de THC din produsele de canabis. The floarea medie de canabis conține aproximativ 10-15% THC. Chiar și în cazul concentratelor, care au un procent mai mare de THC, cantitatea efectivă de THC consumată pe sesiune nu se apropie de 40 mg. Majoritatea consumatorilor, pe baza modelelor de utilizare și a disponibilității produselor, consumă între 7-14 grame de canabis pe săptămână. Acest nivel de consum este mult mai asemănător cu a savura 1-2 beri decât echivalența exagerată a 8-16 băuturi alcoolice.

Mai mult, comparația arhiepiscopului Aquila neglijează diferențele de timp de înjumătățire și impactul asupra abilităților motorii dintre canabis și alcool. În timp ce alcoolul este cunoscut pentru afectarea semnificativă a abilităților motorii și a judecății, ceea ce duce la situații potențial periculoase, canabisul nu produce efecte atât de extreme. Prin urmare, comparația nu este doar inexactă, dar combină în mod iresponsabil două substanțe foarte diferite.

Această neînțelegere sau denaturare a Arhiepiscopului Aquila este emblematică pentru o problemă mai amplă: perpetuarea neadevărurilor și a stigmatizării în jurul canabisului. Asemenea afirmații, în special atunci când provin de la figuri influente, contribuie la dezinformarea continuă și la prejudecățile împotriva consumatorilor de canabis. Este esențial ca discursul public să se bazeze pe fapte și date empirice, mai degrabă decât să perpetueze stereotipuri învechite și infirmate.

Pentru un lider religios precum Arhiepiscopul Aquila, care deține o poziție de încredere și influență, este dezamăgitor să vedem o asemenea lipsă de perspectivă și acuratețe în discutarea consumului de canabis. Amintește de o altă figură biblică cunoscută pentru răspândirea minciunilor.

Afirmația generală a Arhiepiscopului Aquila că „se dovedește că marijuana dăunează foarte mult consumatorilor” este un alt exemplu de generalizare amplă care nu recunoaște complexitatea și nuanțele consumului de canabis. Este o abordare reducționistă care demonizează pe nedrept canabisul ignorând diversitatea experiențelor utilizatorilor și multitudinea de factori care contribuie la daunele legate de substanțe.

Dovezile empirice sugerează că, deși consumul excesiv de orice, inclusiv canabis, poate avea efecte dăunătoare, afirmația că toți consumatorii sunt afectați în mod uniform este inexactă. În realitate, majoritatea consumatorilor de canabis – aproximativ 9 din 10 – pot menține o relație sănătoasă cu substanța. Pentru mulți, canabisul nu servește ca un viciu dăunător, ci ca o sursă de ușurare și confort, în special în scopuri medicale. Acești utilizatori își navighează în mod responsabil consumul de canabis, fără ca aceasta să ducă la efecte adverse semnificative în viața lor.

De asemenea, este esențial să recunoaștem că există un subset de indivizi în fiecare grup demografic care pot fi mai susceptibili la dependență și la abuzul de substanțe. Această susceptibilitate, totuși, nu este unică pentru canabis și este o interacțiune complexă a factorilor genetici, de mediu și psihologici. Învinovățirea canabisului exclusiv pentru dependență ignoră această complexitate și natura individualizată a tulburărilor de abuz de substanțe.

Poziția arhiepiscopului Aquila nu numai că reprezintă greșit realitatea consumului de canabis, dar trece cu vederea și beneficiile terapeutice semnificative pe care le oferă. Numeroase studii și mărturii ale pacienților au evidențiat eficiența canabisului în gestionarea durerii cronice, reducerea simptomelor PTSD și ameliorarea diferitelor alte afecțiuni medicale. A respinge categoric aceste beneficii și a eticheta canabisul ca fiind universal dăunător înseamnă a refuza confortul și potențiala vindecare celor care au nevoie.

Mai mult, atitudinea lui Aquila reflectă o problemă mai amplă de a refuza indivizilor autonomia de a lua decizii informate cu privire la propriul lor corp. Interzicerea consumului de canabis bazat pe afirmații exagerate și generalizate este o formă de depășire care încalcă libertatea personală. Doar o abordare tiranică ar încerca să controleze astfel de alegeri personale fără a lua în considerare experiențele și nevoile diverse ale indivizilor.

Deși este necesar să se recunoască potențialele riscuri asociate consumului de canabis, este la fel de important să se mențină o perspectivă echilibrată. Declarațiile generalizate despre canabisul care provoacă daune universale nu sunt doar false din punct de vedere empiric, ci și dăunătoare în sine, deoarece perpetuează concepții greșite și împiedică oamenii să acceseze o substanță care le-ar putea îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.

Afirmația arhiepiscopului Aquila conform căreia marijuana legală este costisitoare pentru toată lumea, cu excepția guvernului care beneficiază de venituri fiscale, este o altă afirmație care nu reușește să țină sub control. Cifra des citată conform căreia reglementarea costă 4.50 USD pentru fiecare dolar generat în taxe pe marijuana este o statistică propagată de grupuri de prohibiție, cum ar fi SAM (Abordări inteligente pentru marijuana) și nu reprezintă cu exactitate impactul economic al canabisului legalizat.

În primul rând, este esențial să dezminți raportul cost-beneficiu înșelător. Afirmația ignoră contribuțiile economice mai largi ale industriei legale de canabis. Această industrie nu numai că generează venituri fiscale substanțiale, dar creează și numeroase locuri de muncă, contribuie la schemele de asigurări de sănătate și stimulează activitatea economică în sectoarele conexe. Afacerile legale cu canabis contribuie semnificativ la economie, plătesc salarii, cumpără servicii și contribuie la comunitate în diferite moduri.

Mai mult, argumentul trece cu vederea câteva beneficii critice ale legalizării canabisului:

• Dependență redusă de produse farmaceutice: Canabisul legal oferă o alternativă la medicamentele farmaceutice, în special în gestionarea durerii și a stărilor de sănătate mintală. Această schimbare poate duce la o scădere a dependenței de medicamente farmaceutice, care este adesea mai costisitoare și potențial dăunătoare.

• Atenuarea crizei la opioide: Numeroase studii au arătat că, în zonele cu acces legal la canabis, a existat o reducere a dependenței de opioide și a deceselor asociate. Numai acest aspect reprezintă o economie semnificativă atât în ​​termeni economici, cât și în vieți umane.

• Siguranța în trafic: Spre deosebire de concepțiile greșite obișnuite, nu a existat o creștere concludentă a deceselor din trafic atribuite legalizării canabisului. Relația dintre consumul de canabis și deficiența la conducere este complexă și diferită de cea a alcoolului.

• Generarea de venituri: industria legală de canabis generează venituri semnificative. Spre deosebire de războiul costisitor împotriva drogurilor, care este o scurgere a resurselor publice cu un profit redus sau deloc, industria canabisului contribuie pozitiv la bugetele de stat și locale.

• Respectul pentru autonomia individuală: Legalizarea respectă dreptul individului de a face alegeri cu privire la consumul său, cu condiția să nu dăuneze altora. Acest principiu este fundamental pentru o societate liberă și nu poate fi ignorat.

Afirmația arhiepiscopului Aquila cu privire la costurile economice ale canabisului legal nu ia în considerare întregul spectru de beneficii economice și sociale asociate cu legalizarea. Concentrându-se doar pe costurile de reglementare și ignorând efectele pozitive mai ample, afirmația prezintă o imagine deformată și incompletă a realității canabisului legal.

Afirmația arhiepiscopului Aquila că legalizarea marijuanei în state precum Colorado și California a dus la o creștere a comerțului ilegal cu droguri interpretează greșit situația. Încrederea lui pe știri selective pentru a descrie o narațiune a eșecului trece cu vederea nuanțele problemei, în primul rând modul în care suprataxarea și reglementările stricte au alimentat din neatenție piața neagră.

Poveștile citate din Los Angeles Times nu indică în mod inerent eșecul legalizării canabisului. În schimb, ei evidențiază luptele pe care piața legală a canabisului se confruntă cu taxe mari și reglementări complexe. Acest mediu economic a făcut, din neatenție, operațiunile ilegale mai viabile pentru unii cultivatori și vânzători. Taxele ridicate și cerințele de reglementare stricte pot crește costul canabisului legal, făcându-l mai puțin competitiv în comparație cu omologul său ilegal. Această situație, totuși, nu este o acuzare a legalizării în sine, ci mai degrabă a modului în care a fost implementată.

Pe o piață în care canabisul legal este puternic impozitat și reglementat, nu este surprinzător că unii cultivatori și vânzători ar putea alege să opereze în afara cadrului legal pentru a rămâne competitivi. Acest fenomen este mai degrabă un rezultat al dinamicii pieței decât un defect inerent în conceptul de legalizare. Sub interdicție, piața ilegală nu avea concurență și putea stabili prețuri fără a se preocupa de alternative legale. Acum, odată cu legalizarea, există o piață competitivă legitimă care poate influența prețurile și disponibilitatea.

Scăderea semnificativă a costului pe kilogram de canabis din Mexic, o scădere de 90%, este o dovadă a impactului concurenței de pe piețele legale. Această scădere a prețurilor sugerează că legalizarea, atunci când este gestionată corespunzător, poate provoca în mod eficient și poate diminua puterea cartelurilor de droguri.

Mai mult, comparația cu Revoluția Americană privind impozitarea excesivă a ceaiului oferă o paralelă istorică. Așa cum coloniștii au respins impozitarea opresivă, situația actuală cu canabis necesită o reevaluare a strategiilor fiscale. Supraimpozitarea poate împiedica succesul pieței legale, conducând consumatorii și vânzătorii către piața neagră.

Concluzia la care putem ajunge este că Arhiepiscopul trebuie să facă un pas și să-și analizeze cu adevărat poziția. Dacă ar fi făcut asta, ar înțelege că reprezintă politici opresive forjate în focul minciunii și lăcomiei... dar, din nou, biserica este mereu după acea zeciuială de 10% din toate câștigurile tale... știi, pentru Dumnezeu și altele.

CATOLICI ÎMPOTRIVA CANNABISULUI, CITEȘTE PARTEA 1 MAI JOS...

CATOLICI ÎMPOTRIVA CANNABISULUI? ARHIEPISCOPUL MERGE SALBATĂ PE IURIANĂ!

• Distribuție de conținut bazat pe SEO și PR. Amplifică-te astăzi.
• PlatoData.Network Vertical Generative Ai. Împuterniciți-vă. Accesați Aici.
• PlatoAiStream. Web3 Intelligence. Cunoștințe amplificate. Accesați Aici.
• PlatoESG. carbon, CleanTech, Energie, Mediu inconjurator, Solar, Managementul deșeurilor. Accesați Aici.
• PlatoHealth. Biotehnologie și Inteligență pentru studii clinice. Accesați Aici.
• Sursa: http://cannabis.net/blog/opinion/the-church-vs.-cannabis-legalization-the-morality-of-marijuana-gets-questioned-again