Ministrul apărării al Lituaniei se teme că Rusia va rămâne fără muniție

Ministrul apărării al Lituaniei se teme că Rusia va rămâne fără muniție

Nodul sursă: 1788641

WASHINGTON ― Ministrul apărării al aliatului Baltic Lituania și-a exprimat scepticismul față de evaluarea recentă a Pentagonului că Rusia, după luni de lupte Ucraina și pălmuit cu sancțiuni occidentale, ar să-și epuizeze stocurile de muniție pe deplin funcționale până la începutul anului 2023.

Arvydas Anusauskas, în urma vizitelor cu secretarul american al apărării Lloyd Austin și alți oficiali americani de aici, au declarat într-un interviu că orice evaluare a stocurilor de arme ale Rusiei ar trebui să țină cont și de vecinul aliat al Lituaniei cu Rusia, Belarus, care a trimis Rusiei peste 20,000 de tone de muniție la începutul acestui an.

Anušauskas a discutat și despre Lituania acord pentru cumpărarea sistemului de rachete de artilerie de mare mobilitate M142 fabricat de Lockheed Martin, sau HIMARS, raportează că SUA intenționează să trimită sistemul de apărare antirachetă Patriot în Ucraina și planurile recente de creștere a bugetului ministerului apărării.

Acest interviu, din 16 decembrie, a fost editat pentru lungime și claritate.

Vestea cea mare de la vizita dumneavoastră la Washington este acordul HIMARS încheiat în această săptămână. Cum se leagă asta de Letonia și Estonia cumpărând și HIMARS?

În urmă cu un an, am convenit cu Letonia și Estonia cu privire la dezvoltarea capacităților noastre comune. Estonienii și-au încheiat deja acordul [de a cumpăra HIMARS] în urmă cu o lună, Lituania îl finalizează și îl semnează acum, iar letonii tocmai au format un nou guvern, dar probabil că vor finaliza acest acord în curând.

Pentru a rezuma, HIMARS ne permite să dezvoltăm noi capabilități la nivel de divizie și ne va ajuta să creăm un element de comandă și control la nivel de divizie.

Este un factor favorizant pentru noi la nivel regional. Planurile regionale actuale și viitoare leagă de fapt toate țările noastre într-o singură entitate, într-o singură unitate. Cu Letonia și Estonia, HIMARS-ul nostru va fi integrat în planurile de apărare ale NATO și va fi interoperabil cu alte elemente.

Care este timpul de livrare?

Livrarea pentru Lituania va începe în 2025 și se va finaliza în 2026, iar pentru Estonia, livrările încep în 2024 și se termină în 2025.

Liderii europeni ai apărării sunt îngrijorați de echilibrarea ajutorului Ucrainei, a propriei lor pregătiri și a capacității industriei de a completa. Care este experiența Lituaniei și unde este cel mai mare lucru?

Restaurarea capacității este regula majoră pe care o respectăm atunci când oferim sprijin Ucrainei. Dacă transferăm anumite echipamente sau arme, trebuie să avem un acord pentru a ne reface stocurile. De exemplu, dacă suntem de acord să transferăm mortare de 120 mm, avem un acord cu Spania pentru achiziționarea mai multor dintre ele. Practic, tot sprijinul pe care l-am trimis l-am restaurat deja sau îl vom restabili în viitorul apropiat.

Desigur, capacitățile industriale din Europa [numai], pentru că avem niște arme achiziționate în Europa, nu sunt suficiente.

Lituania și-a finalizat acordul HIMARS la câteva săptămâni după Estonia, iar livrările sale vor avea loc la un an după cele ale Estoniei. Este acesta un semn de capacitate industrială extinsă?

Din câte știu, industria și-a dublat ritmul în producerea HIMARS, inclusiv lansatoare și muniție. Dar în ceea ce privește comenzile, și Polonia le-a comandat așa că lista de așteptare este destul de lungă.

Lituania este cuprinsă între Kaliningrad și Belarus. Simți că amenințarea s-a degradat deloc?

Aș spune că nivelul lor de amenințare rămâne neschimbat; capacitatea este diminuată pe Kaliningrad, dar nivelul general de amenințare nu s-a schimbat.

Diminuat dar neschimbat, cum?

O parte din capabilități au fost dislocate în Ucraina de la Kaliningrad. Ucrainenii le-au distrus, după cum știm. Dar recenta mobilizare din Rusia i-a permis să-și refacă resursele umane. Și trebuie să avem în vedere că doar forțele terestre au fost folosite pentru luptă în Ucraina, astfel încât capacitățile aviatice, marina, Iskanders, au rămas în Kaliningrad.

Guvernul SUA tocmai a evaluat că Rusia va rămâne fără muniție funcțională în 2023. Sunteți de acord?

Oamenii din hotspot-uri, din prima linie, nu pot confirma aceste informații. Și din câte știm, Rusia are suficiente capacități de artilerie și muniție. Nu suntem siguri despre stocuri, dar unii experți calculează că până în primăvara anului viitor, s-ar putea să se epuizeze. Nu suntem siguri de capacitatea lor industrială, care le-ar permite să-și reaprovizioneze stocurile și aceasta este întrebarea.

Crezi că au capacitatea de a-și reface stocurile?

Ei au posibilitatea de a restabili unele dintre stocurile lor.

Există vreo informație specială care te face să crezi asta și există un anumit tip de muniție pe care l-ar putea restaura?

Nu, nu am informații atât de detaliate despre cum știm, Rusia folosește muniția în conformitate cu vechile standarde: muniție de 152 mm și 122 mm, așa că ar putea să o restaureze sau să o primească din Coreea de Nord .

Ar trebui să numărăm și muniția din Belarus, de la care Rusia a luat peste 20,000 de tone de muniție. Nu știm cât de mari sunt stocurile în Belarus, dar prin transferul echipamentului și muniției sale blindate în Rusia, Belarus rămâne o resursă majoră.

Se așteaptă ca SUA să trimită apărarea antiaeriană Patriot în Ucraina, ceea ce Rusia ar putea vedea ca o escaladare. Este aceasta o armă pe care SUA nu ar trebui să o trimită și există noi arme pe care SUA ar trebui să le trimită?

Provocarea majoră în această problemă este formarea personalului care utilizează acest echipament, iar Lituaniei împreună cu alte țări europene nu le pasă, ca să spunem așa‚ de poziția Rusiei. Există o mare nevoie de a proteja infrastructura civilă a Ucrainei prin toate mijloacele și cred că transferul acestei capacități ar trebui tratat ca o măsură de deescaladare care nu permite Rusiei să escaladeze.

În februarie, când l-am transferat pe Stingers în Ucraina, s-a vorbit că acest transfer va escalada situația și am avut o poziție diferită. Poziția noastră a fost că, cu cât Ucraina ar fi fost mai puternică, cu atât mai puține posibilități ar fi avut Rusia de a-și implementa politica agresivă. Dacă mai multe țări ar fi sprijinit Ucraina în acel moment, acest lucru a fost făcut atunci doar de mai multe țări, probabil că nu am fi avut un război.

Ce decizii crezi că trebuie să fie împinsă înainte?

Privind înapoi la sprijinul Ucrainei din martie până acum, procesul probabil nu a fost atât de rapid pe cât ne-am fi dorit, dar continuă și acum începem să vorbim despre transferul de sisteme de apărare aeriană și de echipamente blindate de tip occidental. Chiar și acum Lituania transferă acum în Ucraina echipamente de lunetist, echipamente de viziune nocturnă, optică, pentru a contribui la crearea unui avantaj pentru ucraineni pe câmpul de luptă pe timp de noapte.

SUA la începutul acestei luni au anunțat că își vor schimba statutul forțelor din Lituania într-o prezență de rotație persistentă. Ce înseamnă asta și ce legătură are cu planurile NATO de a-și spori prezența la marginea de est?

Summitul NATO de la Madrid a luat această decizie, dar acesta este un pas suplimentar făcut în regiunea baltică. Alături de alte state baltice, Lituania a urmărit activ rotațiile persistente ale trupelor americane. Și împreună cu forțele NATO de prezență avansată îmbunătățită, este o capacitate suplimentară care este foarte importantă în opinia mea.

Și există vreo lacune de capacitate pe care le vedeți pe care aliații mai trebuie să le astupe?

Prioritățile noastre sunt apărarea aeriană puternică și apărarea antirachetă, prepoziționarea armelor și munițiilor, prezența mai mare a aliaților NATO în Lituania și lucrăm activ în acest sens cu partenerii noștri europeni, în special în Germania.

În domeniul dezvoltării capacităților militare, mai este mult de făcut și nu vedem niciun sfârșit. Dacă vrem să ajungem la o prezență a aliaților noștri în Lituania, trebuie să ne facem și temele, trebuie să construim infrastructură și am început să stabilim o nouă gamă de antrenament pe care trebuie să o completăm. Toți aliații noștri spun același lucru, că aceste forțe nu pot fi prezente doar în Lituania, forțele trebuie să se antreneze aici.

A căutat Lituania crearea de apărări antiaeriene rotative și cum se leagă asta cu eforturile sale de extindere a poliției aeriene din Marea Baltică?

Într-adevăr, Lituania vizează acest lucru și, în viitorul apropiat, vom distribui o carte albă aliaților noștri, deoarece avem nevoie de mai multă claritate cu privire la modul de implementare. Sunt legați împreună, este tranziția de la poliția aeriană la apărarea aeriană. Nu aș fi în stare să explic asta acum pentru că noi înșine nu suntem încă foarte clari.

Dincolo de HIMARS, ce investiții planifică Lituania după decizia de la începutul acestui an de a extinde cheltuielile pentru apărare?

Într-adevăr, am crescut cheltuielile pentru apărare pentru achiziții. Anul viitor finalizam achizitia vehiculelor de lupta de infanterie Boxer cu rachete Spike si vom intra in urmatoarea etapa a achizitiilor pentru a ne procura mai multe.

În urmă cu ceva timp, am procurat din Germania obuziere autopropulsate, dar pentru că producția s-a oprit în Germania, într-o săptămână urmează să finalizăm un contract cu Franța pentru obuzierul autopropulsat Caesar.

De asemenea, implementăm proiecte legate de securitate electronică și digitală, capabilități contra-UAV și vom încheia un alt contract în câteva zile pentru achiziționarea Switchblade 600.

Ne propunem să avem trupe moderne și dorim să aprovizionăm trupele noastre nu doar cu veste de fragmentare sau căști, ci și cu arme echipate cu optică, termoviziune și viziune nocturnă.

Cum consideră Lituania un nou intrat pe piața apărării, cum ar fi Coreea de Sud, care produce și obuziere autopropulsate și este cunoscută pentru că se comercializează destul de agresiv?

Da, am analizat această posibilitate și ceea ce ne preocupă și ceea ce am învățat de la Ucraina este că lanțul logistic de aprovizionare ar trebui să fie cât mai scurt posibil. Poate că atunci când Polonia va deschide o fabrică pentru aceste obuziere coreene, am putea lua în considerare această posibilitate, dar acum nu avem aceste planuri și ne concentrăm mai mult pe producătorii europeni. Am stabilit contacte cu Coreea de Sud, deoarece are echipamente care ar putea fi achiziționate [eventual].

Unii oficiali europeni au vorbit recent despre importanța revigorării industriei de apărare a continentului și auzim, de asemenea, despre coordonarea dintre partenerii UE. Cum se joacă asta?

La nivel ministerial discutăm acest lucru foarte des pentru că banii sunt disponibili, dar industria nu a răspuns clar oportunității care i s-a deschis. Am auzit că industria spune că aceste comenzi ar fi pe termen scurt și ceea ce trebuie să vadă este o perspectivă pe 10 ani.

Este aceasta o cerere rezonabilă și vom vedea 10 ani de comenzi?

Da, cred că este destul de fezabil să îndeplinim această cerință deoarece unele companii au deja comenzi de un deceniu. Asta se aplică pentru HIMARS și Javelins. Și Germania a promis de asemenea că își va restabili capacitatea industrială de a produce obuziere Panzerhaubitze 2000 și vor avea comenzi pe termen lung. Celebrul Bayraktar, o dronă tactică folosită în Ucraina, are comenzi de cinci ani.

Joe Gould este reporter principal al Pentagonului pentru Defense News, care acoperă intersecția dintre politica de securitate națională, politica și industria de apărare. Anterior a fost reporter al Congresului.

Timestamp-ul:

Mai mult de la Defense News Global